Ultimele saptamani au fost mai pline ca niciodata. Am lucrat mult pentru Earth Hour 2011, show-ul nou Sistem si Concertul Domino, lucrare scrisa pentru percutie solo si orchestra de Adrian Enescu. Apropo, nu stiu daca am apucat sa ma laud, dar concertul de la Timisoara alaturi de orchestra filamonicii Banatul dirijata de Horia Andreescu a fost chiar de exceptie. A fost pentru prima data cand in calitate de solist de muzica clasica m-am simtit iubit. De obicei cel mai greu este sa canti acasa ( timiosarean fiind) dar de data acesta a fost super. Este foarte adevarat ca in orchestra 70% dintre ei sunt ori fosti profesori , ori fosti colegi, ori fosti colegi ai parinilor mei. Cu siguranta acesta este motivul pentru care am avut niste emotii de nedescris……. Sala arhiplina, minutele bune de aplauze si felicitarile de dupa ma fac sa cred ca misiunea mea de a face publicul pentru 20 de minute sa se simta bine, relaxat, sa uite de grijile cotidiene, sa zambeasca, a fost indeplinita.

Ca sa nu mi se urce arta la cap am vrut sa cobor repede printre pamanteni si a doua zi m-am dus, in premiera pentru mine, pe stadionul din oras in galeria lui Poli Timisoara. Sa bat tobaJ Stiu, e de ras, dar pentru mine a fost o super experienta. Invitat de un Adi, fost coleg percutionist, am observat ca ma asteptau inca trei baieti tot percutionisti de la liceul de muzica cu 5 tobe. Daca pana sa ajung acolo am crezut ca va fi o gluma totul, nu mi-a trebuit mai mult de 2 minute sa-mi dau seama ca nu e asa. Am fost chemat la treaba. N-a contat nicio secunda ca sunt Zoli de la Sistem. Un fel de …. “multumim ca ai venit, stim cine esti, dar acum avem un pic de treba. Poli trebuie sa bata! Pentru noi ea e vedeta!”.Energia emanata de o peluza cu 6000 de suporteri nu se poate descrie in cuvinte. Sau cel putin eu nu le cunosc. Cantece pe care le stiam de cand eram mic si pe care le fredonam cateodata, acum aveau un rol foarte important. Acela de a impinge mereu echipa in atac. Niciun pas inapoi nu e pe placul galeriei. Trei baieti sunt asezati pe un podium in fata galeriei si dau mereu tonul, indicatii, aseaza si tempereaza galaria. Pauzele intre piese sunt foarte mici, se canta cotinuu. Totul este intr-ul ritm foarte alert. Asa de frumoasa este atmosfera incat iti este rusine sa te odihnesti. Pentru coregrafiile de la inceputul meciului se lucreaza saptamani intregi. Daca 5 din 6000 gresesc ceva s-a dus totul. O luna de munca pentru cateva secunde. Mandria de a fi cea mai tare galerie este la limita extremului. Toate acestea  pentru a demonstra cat de tare isi iubesc echipa. Dar daca dintre toate cele enumerate mai sus am mai vazut,  exista ceva unic la Timsioara. Sinceritatea cu care isi apluda echipa favorita indiferent de scorul final.

Bravo voua baieti!

N-am stat nici trei zile acasa ca am plecat pana la Viena sa ma focusez un pic pe natura. Aceasta experienta am s-o descriu poate in detalui alta data. O parte din poveste o puteti citi pe blogul Cristinei Bazavan

Dupa cum stiti urmeaza in curand sa fiu din nou tatic. Am mers ieri la medicul ginecolog. Pentru ca am ajuns un pic mai devreme am apucat sa schimb cateva cuvine cu Adina, asistenta domnului doctor. Din vorba in vorba ajung s-o intreb cum mai e cu nasterile. Si imi spune. Criza! Nu m-am mirat foarte tare dar totusi speram in sufletul meu sa nu fie asa. Din pacate mi-a dat o exclicatie foarte clara. Aproximativ acum 9 luni a marit BOC tva-ul. Rezultatul? In timp ce la spitalul “x” erau 12 nasteri pe zi pana acum, in aceasta perioada au fost maxim 4 nasteri pe zi…

Stimate Domnule Premier atentie mare la ce decizii te mai arunci! s-ar putea ca in curand sa ajungem toti pensionari si sa n-aiba cine sa mai munceasca.  Of Of…


One Reply to “Club, simfonic, galerie si putina barfa:)”

Leave a Comment

Your email address will not be published.

*