Statia de metrou Washington DC intr-o dimineata friguroasa de ianuarie 2007. Un om canta la vioara 6 piese de Bach timp de 45 de minute. In acest timp, aproximativ 2 milioane de oameni trec prin statie in toate directiile, majoritatea mergand spre serviciu..
Dupa 3 minute, un barbat intre doua varste il observa pe violinist cantand. Se opreste pentru cateva secunde dupa care pleaca mai departe, grabit.
4 minute mai tarziu, violonistul primeste primul dolar: o femeie ii arunca un dolar in cutia viorii si isi continua drumul, fara sa se operasca.
Dupa 6 minute, un tanar se opreste, sprijinindu-se de zid, si il asculta. Apoi se uita la ceas si pleaca grabit.
Dupa 10 minute, un baietel de 3 ani se opreste dar mama lui il impinge mai departe.. Copilul se opreste iar si se uita la violinist. In final, mama il pride de mana si il trage dupa ea. Copilul merge, dar tine capul intors si se uita la cel care canta. La fel s-a intampat cu mai multi copii care au trecut pe acolo. Dar toti parintii, fara exceptie, i-au tras pe copii dupa ei si si-au continuat drumul.
45 de minute violonistul a cantat. Doar 6 oameni s-au oprit pentru o perioada putin mai lunga sa il asculte. Cam 20 de persoane i-au dat bani din mers. A strans in total 32 de dolari.
Dupa aproape o ora si-a strans lucrurile si a plecat, fara sa fie bagat in seama de cineva. Nimeni nu l-a aplaudat sau l-a laudat.
Niciunul dintre cei care au trecut prin statie nu a stiut ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni din lume, cantand unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodata, la o vioara a carei valoare este estimate intre 3 si 5 milioane de dolari. Cu doua zile inainte, Joshua Bell a concertat cu casa inchisa la un teatru din Boston , unde un bilet costa de la 100 de dolari in sus.
Aceasta e o poveste adevarata. Joshua Bell cantand singur in statia de metrou, o actiune organizata de Washington Post, ca parte a unui experiment social despre perceptie, gust si prioritatile oamenilor. Intrebarea care a reiesit: intr-o ambianta si la o ora nepotrivite, putem distinge ceva frumos ? Ne oprim pentru a aprecia frumusetea ? Recunoastem talentul intru-un context neasteptat ?
Una dintre posibilele concluzii care au reiesit din acest experiment, ar putea fi: daca nu avem un moment in care sa ne oprim si sa il ascultam pe unul dintre cei mai buni interpreti din lume, cantand unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodata, la unul dintre cele mai fine instrumente… cate alte lucruri trecem cu vederea ?
Depinde din ce unghi privim intrebarea asta. In ziua de azi, in cele mai multe cazuri, raspunsul e nu…pentru ca majoritatea, din pacate, recunosc “talentul” sustinut de BANI…Nu esti instarit financiar sa faci muzica desi esti talentat, incepi sa canti prin metrou, autobuz, strada (poate te descopera cineva daca ai putin noroc, de cele mai multe ori nu te baga nimeni in seama).
Ai bani dar nici un “strop” de talent, nu conteaza, oricum demo-ul iti va fi ascultat, vei semna cu o casa de discuri buna si calculatorul iti poate transforma vocea intr-o mie de posibilitati (nu se pune pb de concert live, pentru ca “nu permite sonorizarea”) :))
…reteta perfecta…talent+bani :). Detest sa spun asta dar e adevarul din zilele noastre. Modul in care contribui financiar pentru educatia ta muzicala te poate scoate la lumina sau te poate tine in anonimat.
Mai exista si cazuri de noroc ;)…foarte rar…
Am postat comentariul bazandu-ma pe povesti reale de acest fel ;).
De-a lungul timpului, am tras si eu cateva concluzii, urmare a unor observatii interesante. Nu au legatura stransa cu experimentul descris de tine dar o conexiune exista. Putem observa fara efort urmatoarea situatie: daca intram intr-un magazin scump, imbracati f. simplu si comod, cu parul necoafat si negelat, unele/multe vanzatoare (nu toate! as vrea sa ma feresc de generalizari!), poisibil, ne vor trata altfel decat ne vor fi tratat daca eram ‘la patru ace’. Exemplele ar putea continua dar nu avem spatiu sa le enumeram aici. Sunt multe. Concluzii: Dupa unii sau dupa multi, din pacate: daca exteriorul este pretios, inseamna ca suntem pretiosi si in interior; daca nu aratam cu ostentatie ca suntem destepti, inseamna ca suntem prosti; daca nu aratam ca avem, inseamna ca nu avem; daca nu aratam bine fizic, suntem outsideri; daca nu mergem sa facem pipi din pom (daca asta e la moda), suntem demodati; daca femeile nu sunt blonde, barbatii le inseala cu femei brunete vopsite blond s.a.m.d. Si acum, zic eu, povestea cu cantaretul celebru, candand la metrou, unde s-ar incadra? Numai bine, Zoli. Chiar mi-a placut experimentul postat.
Dragutzule Zoly! Noi am filmat zilele trecute un experiment asemanator la Statia de Metrou Piata Victoriei, pe la 8.00 dimineata, in cadrul unei campanii numite “TVR te indeamna sa vezi”(ce?)! Doar ca in loc de Joshua Bell a cantat Alexandru Tomescu, violonistul care canta pe vioara lui Voicu, Stradivarius! Rezultatul: 3milioane jumate in 30 de minute si multe super aprecieri. Doar o singura persoana l-a recunoscut pe artist dar foarte multe l-au rasplatit in felul lor pentru efort si probabil calitatea actului artistic!
I-am avut parteneri si pe Romania Libera unde va aparea zilele astea un articol! Materialul filmat va fi difuzat le TVR Cultural. fireste, la o ora oarecare si cu o promovare anemica!
Altfel, tu ce mai faci? Noroc cu blogul lui brenacu! Asa am aflat si de al tau! Promit sa te citesc constant ! Nu stiu daca o sa si comentez la fel dar oricum raman prin preajma!!